Interviu cu o mireasa atipica

Nu aveam in plan acest interviu. Aveam fotografiile si povestea nuntii, care stiti deja ca mi-au placut. ;) In timp ce pregateam materialul pentru a fi publicat pe blog, am contactat-o pe Anca (mireasa) pentru cateva detalii. Ea mi-a povestitit de unde s-au inspirat, cine i-a ajutat si cum s-au bucurat. :) Fiind o interlocutoare placuta si foarte deschisa, mi-a impartasit frumos din propria experienta in organizarea nuntii, deschizandu-mi apetitul pentru tot mai multe intrebari. Astfel, din vorba-n vorba, fara s-o facem intentionat, ne-am dat seama ca a iesit un adevarat interviu pe care vi-l recomand cu drag. Sper sa fie o sursa de inspiratie pentru nunta voastra. Nu ma refer la detalii, ci la abordare.  Lectura placuta!

Interviu cu o mireasa atipicaInterviu cu o mireasa atipica Interviu cu o mireasa atipicaInterviu cu o mireasa atipica

Interviu cu o mireasa atipica

Cum i-ati ales pe Laura si Dragos Ludusan ca fotografi de nunta? De la Suceava, unde locuiti voi, pana la Cluj, de unde sunt ei, e distanta mare. :) 
Am stiut de la inceput ca fotografiile vor fi o parte foarte importanta pentru nunta noastra si ne-am dorit ceva care sa ne reprezinte. Asa ca nu ne-am restrictionat la acest oras, ci am vizionat portofolii ale fotografilor din toata tara. Am facut o lista finala din care i-am selectionat pe cei cu care am simtit ca am putea avea o colaborare frumoasa si care s-ar plia pe stilul natural pe care ni-l doream. Intr-un final, am ajuns la cei doi fotografi din Cluj si inca unul din Iasi, insa portofoliul Laurei si al lui Dragos precum si discutiile cu acestia ne-au aratat ca ei sunt cei pe care ni-i dorim, a fost acea conexiune nespusa care ne-a dat de stire ca “ei sunt”. Ne-au insuflat incredere si, vazand pasiunea cu care lucreaza, ne-au convins.

Am vazut pe blogul lor ca le-ati lasat cateva vorbe frumoase dupa nunta. Sa inteleg ca intuitia nu v-a inselat si ca sunteti multumiti de colaboarea voastra?
Sigur ca da, inca ne uitam la aceste fotografii cu placere si ne emotionam de fiecare data si daca ar fi sa o luam de la capat tot pe ei i-am alege fara indoiala.

Ce ati recomanda cuplurilor care isi cauta acum un fotograf de nunta? De ce ar trebui sa tina cont atunci cand iau aceasta decizie?
Eu recunosc ca imi place sa planific lucrurile si chiar am trimis multe emailuri inainte de a alege. Am avut o serie de intrebari prestabilite pentru a ma asigura ca lucrurile sunt clare de ambele parti. Desi cred ca instinctul si-a spus cuvantul intr-un final.
Le-as sugera sa caute din timp, sa-si largeasca aria de cautare, sa aloce un buget rezonabil daca vor ca fotografiile lor sa le reaminteasca peste ani cat de frumos a fost totul si sa-i emotioneze si sa aleaga si cu sufletul, sa-si foloseasca intuitia. I-as sfatui sa vizioneze cat mai multe portofolii si sa-si faca o idee despre stilul pe care si l-ar dori, sa discute si sa comunice cat mai mult cu fotograful/fotografii, sa-si impartaseasca viziunea pentru ca numai astfel vor sti daca cei pe care si-i doresc pot realiza ceea ce vor.

“…nunta e a noastra, a nimanui altcuiva (cu toate implicatiile) si e important sa ne punem amprenta si sa incercam sa o personalizam dupa sufletul nostru.”

Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai / l-ati invatat pe parcursul pregatirilor de nunta?
Nu stiu daca as putea vorbi despre un singur lucru, cred ca am avut multe de invatat. Poate a fost acela ca nunta e a noastra, a nimanui altcuiva (cu toate implicatiile) si ca e important sa ne punem amprenta si sa incercam sa o personalizam dupa sufletul nostru. Ca ne-a ajutat extrem de mult sprijinul neconditionat, bunavointa si bucuria sincera a celor din jur. Si inca ceva peste care credeam ca nu voi putea trece: ca orice s-ar intampla, e ziua noastra si ca nimic nu ar trebui sa umbreasca acesta fericire. :)

Ce v-ati dorit cel mai mult pentru nunta voastra? De fapt, cum ati visat-o? Au fost visuri comune sau unele complementare?
Ne-am dorit o nunta simpla si vesela, cu oamenii cei mai apropiati de sufletul nostru. Nu pot sa spun ca am visat nunta, insa am stiut de la inceput ca vrem ceva diferit, ca vom face exact cum si ce simtim, fara traditii care nu ne caracterizeaza. Ne era clar ca nu vrem ca cineva sa ajunga la nunta noastra “din obligatie”. In general, am avut tendinta amandoi spre acelasi stil, spre natura si padure. Eu insa am fost partea cu idei multe si nastrusnice, el a fost partea practica si temperata, explicandu-mi de ce unele idei nu ar fi fezabile.

Sa vorbim despre invitatie. Mi-a placut mult. E una facuta special pentru voi, nu?

Interviu cu o mireasa atipica

Iti multumim frumos, ne bucuram ca a fost pe placul tau. Da, invitatia este gandita chiar de noi. A trecut prin multe variante si modificari pentru a ajunge in forma finala, dar ne e tare draga. Am intampinat ce-i drept cateva obstacole in ce priveste imprimarea cu culori deschise pe carton texturat inchis la culoare (un carton maro ce imita scoarta de copac). Si astfel am fost nevoiti sa renuntam la ideea initiala, optand pentru o invitatie colorata si vesela si care sa se incadreze bine in tema generala.

Cartea de oaspeti si meniul sunt tot creatia voastra?

Interviu cu o mireasa atipica 1-Luci-si-Anca-Be-Light-Photography-laura-dragos-ludusan-fotografi-profesionisti-cluj-o-nunta-superba-rustica-atipica-tenisi-conuri-suceava (4)
Cartea de oaspeti am achizitionat-o de pe etsy.com si mi-a placut inca de prima data de cand am vazut-o. Ideea cu conuri a pornit de la conurile “cedar rose” pe care le-am gasit din intamplare si ni le-am dorit ca parte integranta a nuntii noastre.

Acum inteleg de unde au aparut conurile in buchet. :)
De fapt a fost exact invers, intai a aparut conceptul buchetului cu conuri si “din intamplare” a insemnat exact acest lucru.

Revenind la cartea de oaspeti, atunci cand am descoperit cartea de oaspeti cu gravura cu con si coperta rustica, n-am ezitat in a o comanda. Toate paginile din interior le-am personalizat noi. Adica am facut designul si l-am imprimat pe fiecare foaie. Am vrut sa fie ceva diferit si sa capteze interesul, asa ca a existat o sectiune pentru desenat si cateva intrebari despre cum ne vad invitatii si unde ne vor vedea peste 5/10/20 de ani. Prima pagina a fost pentru noi, cu cateva detalii despre cum si cand ne-am cunoscut si cateva ganduri si multumiri pentru invitatii nostri. Si meniul a intrat la categoria “din creatiile noastre pentru nunta”, continand pe fata numele fiecarei mese (am ales copaci pentru a fi in acord cu tema).

Copaci? 
Da, copaci. Ca sa nu existe discutii ca masa 1 e mai importanta, 2 mai putin samd. Si daca tot ne-am dorit sa cream o atmosfera cat mai apropiata de natura, atunci ce-ar fi fost mai potrivit decat sa ne plimbam prin padure? :)

Multe cupluri isi doresc si chiar isi fac nunta cu propriile maini, – de altfel si eu incurajez si promovez pe blog Do It Yourself-ul :), – dar nu intodeauna toti au dexteritatea necesara. Voi ati reusit cu brio, felicitari! ;)
Iti multumim mult. Atunci cand ma gandesc la DIY am impresia ca implica mult mai mult lucru manual. Ori la noi cred ca a lucrat imaginatia si inspiratia de pe diferite site-uri si colaborarile excelente de care am avut parte, deci nu stiu daca se incadreaza sau nu la DIY. Si probabil ca am mai fi avut alte elemente, insa ne-am dat seama la un moment dat ca nu vom avea timp sa le facem pe toate si am preferat sa renuntam decat sa ajungem la Destroy It Yourself. :) Cred ca cel mai mult lucru manual efectiv s-a directionat spre borcanelele cu miere si recuzita de la cabina foto.

Povesteste-mi mai multe despre cabina foto.
Conceptul de cabina foto a venit de la fotografii nostri, Laura si Dragos si ne-a incantat, mai ales ca au fost multi tineri invitati. Asa ca ne-am pus pe treaba, am realizat si decupat elemente pentru recuzita (mustati, ochelari, palarii, papioane etc) si i-am lasat sa-si faca de cap in fata aparatului de fotografiat. Am fi vrut sa avem mai mult spatiu, dar chiar si asa avem niste fotografii memorabile de acolo. Si chiar nu s-au implicat doar tinerii, cred ca toti s-au distrat si s-au strambat. E o idee relativ noua pe piata romaneasca si la noi a prins foarte bine.

Sa revenim la buchet. Bujorii au fost alegerea ta sau au aparut ulterior ca o completare?
In cautarea unui buchet am pornit initial de la ideea de a avea ranunculus, inca de cand vazusem prima data mi s-a parut a fi cea mai potrivita floare pentru eveniment si as fi vrut ceva delicat. Ma inspirase chiar un buchet cu ranunculus si conuri si mi s-a aprins beculetul imediat. Asa ca dupa ce am achizitionat si conurile, am apelat la o florarie pentru cateva sfaturi. Am intalnit o doamna foarte draguta care ne-a ajutat foarte mult. Mi-a spus ca e posibil ca in acea perioada sa nu gaseasca ranunculus sau sa nu arate tocmai cum mi-as fi dorit (fiind mai mult boboci), asa ca am stabilit ca varianta de rezerva bujorii. Si cine le poate rezista mirosului imbietor? N-am avut niciun regret cu privire la ranunculus si mi-a placut extraordinar de mult buchetul, era imbinarea perfecta intre robustetea “rusticului” si delicatetea si puritatea bujorilor. ♥

Interviu cu o mireasa atipica

De unde ati luat conurile?
Nu mai retin exact numele site-ului de unde le-am achizitionat, dar e foarte posibil sa fie chiar etsy.com. Stiu doar ca le-am tot cautat pentru ca fie nu imi placeau cum aratau in fotografiile postate (unele erau deja crapate, rupte), fie pretul era prea “piperat” prin comparatie. Astfel Google mi-a devenit un bun aliat si numai el stie cate “cedar rose price” si “cedar rose cones package” a tot cautat saracul. Dupa verificari si cautari asidue am reusit intr-un final sa gasesc o cutie plina de conuri, toate unul si unul si tare am fost incantata cand a sosit cutia. Cred ca aceasta incantarea mi-a fost depasita doar de sosirea rochitei.

Interviu cu o mireasa atipica

De ce tenisi?
Simplu, pentru comoditate. Nu port tocuri decat in cazuri “extreme” si-atunci m-am gandit ca ar fi un chin pentru mine sa fac lucrul acesta o zi intreaga. Si-apoi pentru ca ne-am putut juca cu ei si i-am putut colora. Oricum nu tineam deloc la un anumit “dress code” pentru nunta noastra si am vrut ca invitatii sa fie cat mai comozi si sa se desfasoare in voie, sa fie relaxati si sa se bucure alaturi de noi in loc sa se gandeasca la cat de tare ii dor picioarele.

Cum ati convins prietenii sa vina in tenisi?
A fost foarte foarte greu. I-am anuntat de la inceput ca pentru noi ziua se va desfasura in tenisi, asa ca daca le face placere si vor sa ne urmeze, am fi foarte bucurosi. Multi au primit cu incantare vestea si au adoptat-o imediat, altii cu putina neincredere, pana si-au dat seama ca suntem seriosi (sau cat de seriosi am fi putut fi in situatia data). Primii care ne-au crezut si ne-au sarit in ajutor au fost dragii nostri nasi. Din fericire (sau poate si pentru comoditatea lor) prietenii au ales sa ne sprijine si sa ne sustina, asa ca au aparut in ziua nuntii colorati, veseli si cu tenisi in picioare, ceea ce ne-a insuflat si noua buna dispozitie. Poate ca si ei isi doreau ceva diferit de la o nunta si astfel au aderat mai usor la aceasta idee.

“…bucuria e molipsitoare si ca atata timp cat se manifesta indiferent de ce purtam, ascultam sau vedem, restul nu mai conteaza.”

“Nothing Else Matters” de la Metallica pentru primul dans poate ca nu a mirat pe nimeni. Dar Nirvana,  Rammstein sau Iron Maiden pentru ringul de dans la nunta poate parea destul de atipic. Cum s-au impacat generatiile pe plan muzical? Nu v-a fost frica de anumite reactii?
Atipic, poate acesta a fost cuvantul zilei. Piesa de la Metallica ne e tare draga si a marcat inceputul relatiei noastre, asa ca nu aveam cum sa facem alta alegere. Trebuie sa mentionez ca daca am stiut un lucru de la bun inceput acesta a fost faptul ca vrem sa ascultam orice piesa in varianta ei originala, asa ca am ales un DJ. Cred ca s-au imbinat cu succes mai multe genuri de muzica pe parcursul serii, insa am tinut cont ca majoritatea invitatilor au fost tineri si ca impreuna cu ei manifestam o preferinta spre acest gen. Oricum Nirvana, Iron Maiden, AC/DC, Alice Cooper, Rammstein, System of a Down s.a. au aparut mai spre sfarsitul petrecerii si nu, nu ne-a fost frica de nimic pentru ca am incercat pe cat posibil sa impacam toate generatiile. Revin aici la ideea ca bucuria e molipsitoare si ca atata timp cat se manifesta indiferent de ce purtam, ascultam sau vedem, restul nu mai conteaza. Da, poate ca au fost doua sau trei persoane care nu au agreat pletele in aer si anumite melodii, insa au respectat tot ceea ce a insemnat nunta noastra si au incercat sa fie flexibili si le multumim.

http://www.be-light.ro/blog/anca-luci-wedding-suceava/ http://www.be-light.ro/blog/anca-luci-wedding-suceava/

Decorul. Inteleg ca tot voi l-ati facut, nu?
Ideea de baza si conceptul a pornit de la noi. Am incercat initial sa facem singuri totul, insa intr-o prima incercare a iesit o piesa centrala mai aproape de o inmormantare sa fim sinceri. Asa ca am apelat pentru cateva idei si elemente la aceeasi florarie unde facusem si buchetul. Am fost primiti cu bratele deschise, cu mult entuziasm si implicare, si-asa a luat nastere decorul. Chiar ni s-a sugerat ca am putea sa aducem noi florile de camp pentru ca sunt multe in acea perioada. Pot sa spun ca ne-a incantat atat de tare pe cat ne-a mirat aceasta propunere, dar stim ca a fost facuta cu drag si am apreciat-o ca atare, cu atat mai mult cu cat venea de la o florarie. Ne-a ajutat mult sa concretizam conceptul pe care il aveam in minte si intr-un final a iesit exact ceea ce ne doream si chiar mai mult de atat. Deci nu ne putem asuma creditele pentru intreg decorul si ii multumim persoanei care a facut posibila implementarea a ceea ce exista in imaginatia noastra.

Interviu cu o mireasa atipica

Deci a fost o coalitie: voi, prietenii (cu ei ati fost dupa flori, nu?) si floraria?
Da, asa e. In dimineata nuntii, am pornit cu trei prieteni foarte dragi si care ne-au ajutat mult in cautare de flori de camp. A fost o aventura. Stiam si ne-a fost recomandata o zona in care ar fi trebuit sa gasim un camp plin cu sanziene si in jumatate de ora sa fim gata de plecare. Intamplarea a facut ca acel camp sa fie gol. Asa ca ne-am tot plimbat in cautare de flori. Am gasit cateva razlete, care nici pe departe nu erau sanziene, dar le-am cules. La sugestia unui prieten am mai incercat si o alta zona si din fericire am mai gasit si acolo suficiente. Doar ca a trebuit sa trecem prin niste plante inalte si scai ca sa le luam. Cred ca nu-si inchipuia nimeni ca eu voi fi in acea zi mireasa si daca ar fi aflat probabil ca ar fi sunat la Spitalul 9.

Aproape fiecare mireasa are o relatie cu rochia. Care a fost relatia voastra?
A fost speciala pana m-a lasat “la greu” la Biserica si a decis sa se prinda sub un tenis si sa se rupa. Glumesc, evident. Mi-a placut foarte mult inca din clipa in care am gasit-o pe un site. Am simtit ca mi se potriveste ca si stil si simplitate, asa ca n-am ezitat sa o comand si-am stat apoi cu emotii pana am primit-o si pana s-au facut modificarile necesare pentru a-mi fi potrivita ca si marime. Nu probasem nicio rochie in acelasi stil (cred ca probasem 3 rochii in total cu vreo cateva luni inainte), insa atunci cand simti acel “ceva” pentru rochia potrivita, nu mai exista obstacole intre voi. Imi place si acum la fel de mult si m-a completat perfect in ziua aceea calduroasa de iulie.

Ai luat-o de pe un site romanesc?
Nu, de la un magazin online din State. Deci am avut ceva de asteptat pana a ajuns.
La un moment dat stiam ca e in Romania la vama si nu mai pleca de acolo. M-am ingrijorat putin, asa ca n-am rezistat si am sunat. Din fericire, n-a fost nicio problema si a ajuns repede dupa telefonul meu.

Ma bucur sa cunosc mirese in pas cu realitatea. Sa cumperi rochie de mireasa online ar parea (din pacate) pentru inca foarte multi o alegere riscanta. De ce nu ai optat pentru ceva local? Daca nu ai gasit ceva potrivit in magazine, de ce nu ai luat in considerare un croitor?
Sincer, nici eu nu stiu. Cred ca si aici m-am bazat pe ce mi-a dictat inima si intuitia. Nu am fost mireasa tipica si nici nu am fost in cautare de rochite, deci nu as putea spune ca nu am gasit ce vroiam. Dezamagirea si intarirea optiunii de a comanda online a venit totusi de la un magazin de specialitate de la care ma asteptam sa ajung acasa cu “prima iubire” in materie de rochii, insa nu a fost sa fie asa, poate si din lipsa initiala de comunicare fata in fata. Sa spunem ca mai apoi m-am reorientat spre mediul online. Bineinteles, am analizat foarte bine ce urma sa cumpar si a durat la fel de mult ca si cautarea conurilor. M-am interesat de conditiile de returnare si am analizat diferite fotografii la rezolutii mari pentru a vedea materialul etc. La urma urmei daca din orice motiv nu ar fi fost potrivita as fi returnat-o si mi-as fi cumparat o rochita alba simpla, poate si scurta. Aveam deci si o varianta de rezerva si atata timp cat ma casatoream cu persoana iubita, as fi putut purta orice, pana si o pereche de pantaloni scurti.

Interviu cu o mireasa atipicaInterviu cu o mireasa atipica
Interviu cu o mireasa atipica

Rochia si coafura au fost intr-o armonie perfecta! Si din cate am vazut, pe langa acel accesoriu finut de par, ati avut si altele care v-au caracterizat stilul de mire si mireasa. Da-mi cateva detalii, te rog.
Multumesc. In toate alegerile m-am bazat pe comoditate si incadrare cat mai finuta in tema. Nu tineam neaparat sa port voal si cred pe Pinterest am vazut pentru prima data o mireasa cu coronita din flori. Am adoptat imediat ideea si am adaptat-o la stilul rustic folosind un fir de decor impletit. Cu coafura a fost putin mai dificil, am tot cautat ceva care sa fie cat mai natural si raspunsul a venit din partea unei alte mirese dragi. Iar cerceii si butonii din trunchiuri de copac ni s-au parut alegerea potrivita pentru a ne completa. Nu am tinut la respectarea unei anumite tinute, reguli de alegere a accesoriilor samd si poate ca nu toata lumea ar fi fost de acord cu alegerile noastre, insa totul a pornit din suflet si cred ca mai presus de toate aceste reguli au stat bucuria si emotia prin care am trecut si care s-a simtit indiferent de ce am purtat si cum le-am asociat.

“Am eliminat multe dintre traditii (aruncarea turtei, hora in fata blocului, luatul nasilor si al miresei de acasa etc), am vrut sa facem totul sa fie cat mai discret si pe gustul nostru si astfel sa ne putem relaxa si bucura unul de altul si de cei dragi.”

Din ce mi-ai povestit se vede ca ti-ai rezervat timp destul pentru toate. Daca ar fi sa faci un desfasurator pe scurt al pregatirilor de nunta, care ar fi acesta?
Din fericire am avut timpul necesar pentru a ma ocupa de organizare. Am detinut inca de la inceput un plan detaliat pe luni despre ce anume trebuie sa facem si cand si ne-a fost de mare ajutor. Bineinteles ca acesta a fost alcatuit din mai multe planuri gasite online si adaptat la nunta noastra. Mi-e destul de greu sa alcatuiesc un sumar, pentru ca mi se par toti pasii importanti si e diferit de la cuplu la cuplu (temporal, unii incep pregatirile mai repede si mai e vorba si de particularitatile nuntii). Insa pentru noi, planul a fost acesta. Am eliminat multe dintre traditii (aruncarea turtei, hora in fata blocului, luatul nasilor si al miresei de acasa etc), am vrut sa facem totul sa fie cat mai discret si pe gustul nostru si astfel sa ne putem relaxa si bucura unul de altul si de cei dragi.

Imagineaza-ti ca ai lua-o de la capat cu organizarea nuntii. Ce ai schimba?
Nu cred ca as schimba nimic, a fost o zi asa frumoasa si plina de veselie si s-a desfasurat mai bine decat ne-am fi asteptat. Poate ca as avea mai multe grija sa avem un copac usor plantabil, dar oricum acesta e doar un detaliu. Daca nu am fi fost restrictionati de buget, sigur ca am mai fi schimbat cate ceva la decor, locatie samd (Cui nu i-ar fi placut o ceremonie in mijlocul padurii?), dar dupa toata experienta cred ca totul tine de creativitate si nu neaparat de acest aspect. Asa ca revin la ideea ca nu as fi modificat nimic.

Ati vrut sa plantati un copac in ziua nuntii. De unde acesta idee? Si ce s-a intamplat pana la urma cu el?
Totul a pornit de la tema nuntii. Vazusem la o nunta pe Pinterest ca la sfarsitul ceremoniei mirii utilizau un copacel plantat intr-un ghiveci si il udau ca simbol al dragostei lor. Si-atunci m-am gandit ca ar fi frumos sa facem ceva asemanator la sedinta foto, ca primul lucru intreprins ca si noua familie. S-ar fi dezvoltat si ar fi crescut o data cu experienta noastra ca sot si sotie. Ne-am indreptat spre florarie si mare ne-a fost surpriza cand am vazut ca de fapt copacelul nostru simpatic avea peste un metru inaltime si un ghiveci enorm. Ar fi trebuit sa sapam 3 ore pentru a-l planta. Am inceput sa facem glume si ne-am dat seama ca nu avem sanse sa realizam aceasta idee.
Dupa cateva zile insa, l-am plantat in curtea unui prieten drag care ne-a ajutat tare mult sa avem grija de el si-am fost tare bucurosi sa vedem ca a rezistat tranzitiei. Si-acum ca povestim de el, abia astept sa mergem “in vizita”, a ramas si va fi simbolul familiei noastre.

Iti multumesc frumos pentru acest interviu spontan. :)
Cu mare drag. Sper ca ideile noastre sa fie de ajutor viitorilor miri si mirese.
Interviu cu o mireasa atipica

Fotografii realizate de Laura si Dragos Ludusan / Be Light Photpgraphy.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Lasa un comentariu

XHTML: Puteti utiliza si urmatoarele taguri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>